Meditatia crestina nu se va stradui sa iasa din lume ca sa patrunda in vreun paradis entuziast, ci, asemenea Mariei, va insoti in rugaciune drumul lui Isus, pentru ea de nepatruns, adesea de neinteles, mereu gata sa porneasca din nou pe el daca e nevoie de ea: sub Cruce. In aceasta meditatie exista, in mod sigur, experienta implinirii, dar nu si insule idilice, caci si asupra anilor de tinerete ai Fiului planeaza profetia lui Simeon: „prin insusi sufletul tau va trece sabie" [Lc 2,35] si – dupa cuvantul lui Isus in varsta de doisprezece ani - cea mai intunecata umbra a neintelegerii. O stranie intrepatrundere intre pamant roditor si pustiu, traita in rabdarea de neclintit a slujitoarei Domnului, care nu va fi scoasa de pe fagasul ascultarii ei in credinta de nici o lipsa de viziune de ansamblu, de nici o privatiune, de nici un cuvant de respingere din partea Fiului. Daca viata Fiului e descrisa drept o kévwoıS [kenōsis] din ce in ce mai adanca, tot astfel viata Mamei e insotirea fidela a acesteia.

Hans Urs von Balthasar