Din cand in cand, unele ziare romanesti, in cautarea vreunui subiect senzational, repun in discutie tema 23 august 1944 si, astfel, tema subsecventa a nesansei generalului Antonescu de a obtine pentru Romania un armistitiu convenabil cu Aliatii. Odata cu documentarea pripita, logica stramba, argumentatia chinuita, ocolirea cu rea-credinta a evidentelor, ziarele iubitoare de zarva au preluat de la partizanii inflacarati ai lui Antonescu, care isi trag seva din istoriografia comunista a anilor '80, si mitul unei misterioase telegrame pe care sovieticii i-ar fi trimis-o de la Stockholm generalului, anuntandu-l ca sunt gata sa-i accepte conditiile de capitulare. O naivitate si in 1944, si dupa aproape 70 de ani, pe care unul dintre ultimii martori, ba chiar participant la evenimente, pe atunci tanar diplomat, nimeni altul decat Neagu Djuvara, o combate cu o impecabila demonstratie istorica. Misterul e deslusit: nu a existat nici o telegrama care sa faca din sovietici niste inamici binevoitori, iar din Antonescu, un erou!