Sfantul Ioan al Crucii, cel ami mare mistic al Bisericii Occidentale, patronul tuturor poetilor de limba spaniola din lume, a inceput sa-si elaboreze invatatura spirituala vorbindu-le laicilor si persoanelor consacrate si dandu-le sfaturi si maxime care sunt culese in aceasta carte.
Aceste scurte scrieri sunt absolut necesare pentru invatarea limbajului sau, ne orienteaza si ne introduc in spiritualitatea rafinata a marilor opere (Cantare spirituala, Suisul Muntelui Carmel, Noaptea intunecata, Flacara vie a iubirii) ale sfantului carmelitan.
e propusa cititorului o introducere bogata a scrierilor si a gandirii acestui doctor al Bisericii care stie sa traduca profunda sa experienta mistica intr-un limbaj teologico-filozofic, si, in acelasi timp, poetic si artistic.
Ascet sever cu sine insusi, a cautat drumul cel mai scurt spre sfintenie, a experimentat durerea si unirea cu Dumnezeu, a avut rabdarea unui tata si a unei mame cu discipolii sai, a dovedit mereu o profunda maturitate umana, asa cum se intuieste in putinele scrisori care ne-au ramas.

Al meu este cerul, al meu este pamantul, ale mele sunt toate popoarele. Cei drepti sunt ai mei si ai mei sunt cei pacatoti. Ingerii sunt ai mei si Maica Domnului, si toate lucrurile sunt ale mele, si chiar Dumnezeu este al meu si pentru mine. Atunci ce mai ceri si ce mai acuti, suflete al meu? Toate acestea sunt ale tale si toate sunt pentru tine.
(Rugaciunea unui suflet indragostit)