Descriere - Tragedia migratiilor si caderea imperiilor: Sfantul Augustin si noi

Intreaga opera a lui Chantal Delsol este un demers antiutopic, de aparare a iubirii crestine ca baza a unei comunitati politice solidare, o pledoarie pentru moderatie si realism, pentru luciditate autocritica si conservarea identitatii noastre civilizationale, un semnal de alarma „inainte de a fi prea tarziu”. Ganditoarea franceza ne pune in fata cea mai fidela oglinda: suntem persoane unice, irepetabile, ancorate in familia, patria, limba si traditia noastra spirituala, dar purtam raul pacatului originar, pe seama caruia cadem mereu victime ambitiei utopice de a instaura raiul pe pamant (prin ideologii, mituri tehno‑stiintifice sau aspiratii transumaniste). Ea ne aminteste ca suntem, de fapt, in plina dialectica a revelatiei crestine, in intervalul dintre „deja” si „nu inca”, mai exact in pelerinajul terestru catre Cetatea lui Dumnezeu, asa ca inradacinarea augustiniana a prezentului volum si comparatia dintre declinul Imperiului Roman si acela suferit de Occidentul postmodern nu ne pot surprinde.

Teodor Baconschi

Autoarea despre carte

„Vazut dinspre epoca noastra, autorul Cetatii lui Dumnezeu ne apare ca un om care deschide calea si asaza fundatiile. Gandirea lui ferventa nu e inca fixata. Este un ganditor inaugural, un scriitor al fagaduintelor, spre deosebire de noi, care suntem martori tarzii. (…) Urmas al cartaginezilor zdrobiti de romani in 202 i.Hr., este nu doar un cetatean roman (precum toti locuitorii Imperiului, in urma edictului din 212), ci si stralucitul exponent autentic al unei paideia latine, cu tot cu moravurile si cultura ei. El are elanul, dar nu si fanatismul celor proaspat convertiti. Felul in care intelege situatia ne ajuta - peste timp - sa reflectam asupra decadentei, asupra a ceea ce numim soft power, precum si asupra imigratiei, cu tot cu nelinistile si provocarile sale. Traim intr‑o perioada istorica atat de speciala si de tensionata, incat meditatia acestui ilustru martor asupra unei epoci asemanatoare nu poate decat sa ne ajute.”

Semne de carte

„Cu alte cuvinte, nemurirea ne obsedeaza la fel de mult ca pe romani, desi ea provine din surse diferite. Oricum, pana acum, ne gasim in punctul - cheie in care civilizatia noastra incepe sa - si perceapa fragilitatea, finitudinea, imperfectiunea si caracterul particular. Iata de ce momentul actual seamana teribil de mult cu acela din vremea lui Augustin. Si atunci, si acum, traim in Orasul Etern: dar cat va mai dura aceasta? Angoasa creste, iar lumea se destrama.”

„In vreme ce convingerile noastre democratice predominau oriunde, acum ne straduim sa le aparam de dictaturi: nu mai facem noi legea in lume, ci suntem mai curand invatati ca ne ameninta un intreg cortegiu de regimuri sinistre, pe care ‒ acum nu mai mult de trei decenii ‒ socoteam ca le - am dat pe brazda democratiei. Socul e dur si ne zapaceste. Cum reactioneaza spiritul unui hegemon atunci cand inima ii este strapunsa?”

„Printre noi s‑a dezvoltat in mod evident o anumita dorinta de disparitie sau, daca preferam, dorinta de a fi inlocuiti prin alte culturi, care vor fi neaparat capabile sa ramana fidele fata de ceva ce pot cuceri. Asa se explica vointa anumitor curente europene de a deschide usa unui numar cat mai mare de imigranti si de a justifica necontenit cultura lor, in vreme ce o condamnam pe a noastra: e vointa de inlocuire provocata prin dezgustul fata de sine.”