Secretul Anei Florentin (1937) este un roman mai mult de atmosfera decat de eveniment, mai mult psihologic decat de moravuri. Conceputa de scriitor ca o ,,varianta autohtona a romanului Doamna Bovary de Flaubert\", cartea exploateaza inca o data tema nepotrivirii erotice intre formatorii unui cuplu, evidentiind (ca si in Lorelei si Craciunul de la Silvesti) terestrialitatea, triviala, a barbatului ,,de succes\" si complexitatea interioara a femeii pentru care nu (angelica) frumusete-i adevarata podoaba, ci inteligenta.
Eroina cartii nu este Ana Florentin, asa cum poate am fi tentati sa deducem eronat din titlu, ci Ana Orghidan, sotie de magistrat cu renume mai mult decat consacrat in ,,buna\" societate ieseana. Cuplul Orghidan este bogat, stimat, inca tanar ca varsta si totusi foarte nefericit. Horia isi vede de procese, indarjit sa le castige cu frunze de laur pe fiecare, mereu plecat de-acasa si indepartat sentimental de Ana pe cat de-apropiat de ea a fost la inceputul mariajului. N-o mai iubeste, dar o pastreaza in casa-i pe ,,fata cu ochii albastri\", printre matasuri, ca un trofeu al trecutului in care dintr-un nimeni s-a prefacut in colos. Nici Ana nu-l mai iubeste pe Horia, nu cu pasiunea de odinioara, oricum; s-a resemnat doar sa traiasca langa el, melancolica, inchisa-n ea, fara prieteni, visand la vremurile in care, inca sarac, Horia ii aduce portocale si priveau impreuna, de la aceeasi fereastra de apartament modest, inspre promisiunile viitorului. Aparitia Ivonei Romanescu, o tanara, fiica unui prieten apropiat de-al lui Horia, penetreaza zidul de singuratate al Anei si redesteapta in ea avantul tineretii lasate sa imbatraneasca inainte de vreme...