Joc secund este una dintre cartile fundamentale ale poeziei romanesti moderne si volumul care il consacra definitiv pe Ion Barbu ca poet de mare originalitate. Publicata in 1930, cartea reuneste texte in care poezia devine un exercitiu de maxima concentrare, luciditate si rafinament intelectual. Lirica lui Ion Barbu se indeparteaza de confesiunea directa si de sentimentalism, propunand in schimb un univers poetic abstract, esentializat, in care imaginea, simbolul si muzicalitatea ascund sensuri profunde.

Volumul surprinde prin densitatea expresiei si prin limbajul sau elaborat, fiecare poem functionand ca un spatiu al revelatiei si al cautarii unei ordini superioare. In Joc secund, poezia este vazuta ca o forma pura de cunoastere, ca o reflectare transfigurata a lumii, eliberata de contingent si ridicata la nivelul esentei. Titlul insusi sugereaza aceasta dublare subtila a realitatii prin arta, acest „joc” superior al spiritului, in care lumea sensibila este transformata intr-o constructie poetica de mare finete.

Prin ermetism, eleganta si profunzime, Joc secund se adreseaza cititorilor interesati de poezia de idei, de expresia concentrata si de marile experimente lirice ale literaturii interbelice. Este un volum esential pentru intelegerea modernismului romanesc si pentru descoperirea uneia dintre cele mai exigente si stralucite voci din poezia noastra.