"Amintirile alcatuiesc pagini literare, pline de emotionante si fermecatoare evocari din copilaria povestitorului...

Creanga este un mare creator de chipuri si icoane. Toate figurile au relieful lor bine conturat, incepand cu buna lui mama, Smaranda, pana la mos Bodranga si mos Luca, harabagiul din Humulesti, care l-a dus surghiun la seminarul Socolei...

Fondul "Amintirilor din copilarie" e insusi fondul sufletesc al poporului roman: sincer si bun pana la duiosie, rabdator si cuminte, voios, mucalit si istet, si de o dulce si statornica resemnare in vremuri grele, care l-a facut sa iasa biruitor de-a lungul veacurilor...

Intr-o perfecta armonie cu fondul, stilul povestitorului este narativ. Cursul povestirii, incet sau iute, linistit sau impetuos, e insusi mersul gandurilor si sentimentelor sale, dupa ce au trecut prin stavilarul constiintei artistice. In clipele atat de grele ale creatiei, Creanga suferea chinuri cumplite, caci el se lupta sa stavileasca torentul si sa-i potrivesca mersul regulat, dupa cursul simtirii si dupa ritmul inimii sale.

Materialul lingvistic e foarte bogat in scrierile lui Creanga. El fugea cu oroare de neologisme, pe care le-a definit intr-un autograf, gasit mai tarziu pe fila unei gramatici: <Neologisme se cheama toate cuvintele introduse in limba, unele fara trebuinta, si pentru care putem gasi un cuvant romanesc corespunzator...>.

Cand se intampla totusi sa-i scape sub condei vreun neologism, doua, le inlocuia repede, punand in loc cuvinte scoase din graiul taranului moldovean.

Nicolae Timiras