Nicolae Batzaria este cel mai prolific scriitor aroman in genul didactic. Numeroasele sale anecdote sunt si astazi citite cu aceeasi placere, mai ales ca a reusit sa le scrie intr-o forma perfect adecvataa gustului popular.

S-a nascut in 1874 la Crusova, unde a facut Scoala primara. Dupa ce a absolvit Liceul roman din Bitolia, a urmat timp de doi ani cursurile Facultatilor de Litere si Drept din Bucuresti, dupa care ocupa, rand pe rand, mai multe si diferite functii: director-rofesor la Crusova, profesor la gimnaziul din Ianina, profesor la liceul din Bitolia, inspector scolar la Salonic. Ales ca senator in 1908 in corpurile legiuitoare ale Junilor Turci din Constantinopol, in decembrie 1912 e numit ministru al Lucrarilor Publice in guvernul turcesc, iar in 1913, fiind delegat al aceluiasi guvern, e semnatarul tratatului de pace din Londra din acelasi an. In timpul razboiului (1916) se retrage in Elvetia. Revenind in Romania, e ales, in 1920, ca senator in guvernul generalului Averescu.

Fara sa fie neaparat un inovator, Batzaria a creat o modalitate proprie de a scrie pentru copii si tineret. Romanele lui, de fapt povestiri de dimensiuni ceva mai mari, aschematice, reluand aceeasi intriga pana la uzura, revenind, in decoruri schimbate, la aceleasi personaje, impartind oamenii in buni si rai, moralizeaza cu succes. Cateva scrieri se inspira din poznele si ispravile unor personaje ce isi vor avea celebritatea lor: Haplea si Frosa, Lir si Tibisir, Timofte si Porumbita, Uitucila.