Pachetul contine volumele:

- I. L. Caragiale, Teatru (256 pagini)

- Liviu Rebreanu, Teatru (392 pagini)

- Mihail Sebastian, Teatru (416 pagini)

I. L. Caragiale, Teatru - Comedia cuvantului este generata pe fundalul social al unor trasaturi etice sau fenomene general-umane:prostia, coruptia, tampenia, vanitatea si necinstea, ba chiar si filantropia, suspiciunea si teama, ghinionul si napasta, buimaceala si lenea. Cumplite drame sau chiar tragedii se profileaza in torentul de cuvinte al personajelor, in plina comedie. Comicul lui Caragiale se revarsa in satira violenta la adresa coruptiei din politica timpului;in ironie plina, magulitoare, superpoliticoasa, in humor complice cand scriitorul „simte enorm“ simfonia destinului. 

Liviu Rebreanu, Teatru - Daca romanele sunt cea mai inalta forma de relief a operei lui Liviu Rebreanu, teatrul constituie in viata lui o preocupare statornica si care i-a absorbit o buna parte a zilelor. Interesul pentru scena e adeverit astazi, in primul rand, de piesele lui:„Cadrilul“, „Plicul“, „Apostolii“. Ele intregesc geniul unui scriitor care a stiut in oricare din paginile sale sa treaca dincolo de pragul convenit al adevarurilor si sa deschida o perspectiva revelatoare asupra imprejurarilor care trec si a oamenilor care raman. Sunt comedii in buna traditie a literaturii noastre, sunt comedii care infrunta timpul–cum o dovedesc succesele reluarilor recente desi autorul lor le considera distractii ale spiritului, divertismente scrise intr-o luna de recreatie intre doua romane grele. (Radu Beligan)

Mihail Sebastian, Teatru - Integrala teatrului lui Sebastian: „Jocul de-a vacanta“, „Steaua fara nume“, „Insula“, „Ultima ora“. Azi, opera lui Mihail Sebastian se afla intr-un proces de reconsiderare critica. Teatrul sau este de recitit si de situat in dinamica unei dramaturgii moderne, caci cele patru piese („Jocul de-a vacanta“, „Steaua fara nume“, „Insula“ si „Ultima ora“) arata o admirabila inzestrare pentru expresia scenica. Interesul pentru scriitura sa vine si din faptul ca, dincolo de valoarea estetica a textelor, Sebastian este o constiinta care refuza cu vehementa „imbecilitatea indoctrinata“ a curentelor ideo-politice. Asta se vede si din dialogul dintre fragmentele de jurnal de creatie pe care le-am inserat ca preambul si textele pieselor sale, oferindu-ne tocmai aceasta dimensiune a eticului literar, a adevarului cultural exemplar. Sebastian e scriitorul fara uniforma care traieste plenar ambele realitati. La fel de tumultoase, dar nu la fel de curate, realitatea razboiului si cea a literaturii. (Lucian Pricop)