Marea drama a lumii contemporane este centrata in alta parte decat in crizele economice si politice, acolo de unde pornesc isvoarele raului si de unde poate veni si binele: in natura intima a omului, in orizontul sau, in spiritul care il guverneaza si il face sa fie ceea ce este.

Lumea este in criza pentru ca omul este in criza; lumea este direct legata de destinul uman si omul nu o poate trada.

Lumea de azi, ca si in trecut, cand a mai strabatut perioade de criza, a uitat ce inseamna om si umanitate, a uitat cat ii este dat sa fie si cum sa fie, pentru a raspunde tuturor schimbarilor timpului si a ramane mai departe om cu firea intreaga, a uitat unde este prinsa existenta sa si incotro trebuie sa mearga pentru a-si implini un destin pe cat de imperios, pe atat de greu. Criza contemporana este consecinta logica si istorica a orientarii omului modern, a spiritului demiurgic ce l-a dominat, a absolutismului sau si a falselor divinitati ce si le-a creat: proprietatea si capitalul, statul-zeu, pan-sexualismul etc.

Rezolvarea crizei istorice, vine odata cu reabilitarea omului si lupta pentru spirit!