Descriere - Omilii la saracul Lazar

«Nu este cu putinta, nu este cu putinta sa te mantuiesti daca nu citesti necontenit carti duhovnicesti».

Intr-adevar, doar din aceste carti putem invata cum trebuie sa ne fie credinta, pentru ca sa nu ne amagim cu o inchipuita evlavie, cum se cuvine sa ne rugam pentru a fi ascultati de Dumnezeu, cum sa ne incredintam purtarii de grija dumnezeiesti, cum sa vietuim ca sa bineplacem lui Dumnezeu. Cuvintele de mai sus ale Sfantului Ioan Gura de Aur ar trebui sa aiba un rasunet deosebit pentru omul acestui veac, care – coplesit de multimea si felurimea cartilor cu care este imbiat la tot pasul – nu mai pare sa se preocupe de caracterul duhovnicesc, sau cel putin moral, al acestora. Cu atat mai putin se preocupa omul de astazi de implinirea trebuintei de a citi „necontenit” scrieri bisericesti de zidire sufleteasca.

Si, totusi, cat adevar dezvaluie asprul, dar prevenitorul cuvant al Sfantului Ierarh! Atunci cand prilejurile de sminteala, de alunecare spre pacat – pricina intregii patimiri si nefericiri omenesti – se inmultesc peste masura, urmarea acestui atat de trist si pagubitor fapt este cea astfel rostita de Psalmist: „stricatu-s-au oamenii si urati s-au facut intru indeletnicirile lor” (Ps. 13, 1).

Intr-o asemenea stare, una dintre „armele imparatesti” cu care crestinul veghetor asupra mantuirii sale isi poate apara viata si sanatatea sufleteasca este cercetarea staruitoare a cartilor duhovnicesti si, mai presus de toate, a Dumnezeiestii Scripturi.

Asa sfatuieste Sfantul Ioan Gura de Aur, indreptatind astfel indemnul sau: „Dupa cum au mare siguranta cei ce locuiesc intr-o casa in care sunt depozitate armele imparatesti, chiar de nu se foloseste nimeni de ele, ca nu indraznesc sa atace casa aceea nici hotii, nici spargatorii, nici alt raufacator, tot asa si casa in care se gasesc carti duhovnicesti; acestea izgonesc dintr-insa toata lucrarea diavoleasca si sunt, pentru cei ce locuiesc in ea, puternic indemn la virtute. Chiar numai vederea cartilor acestora ne face mai trandavi in a lucra pacatul” (Omilii la saracul Lazar, III, 2).

Acestei descrieri a puterii spirituale aflate in invataturile sfinte din cartile de zidire sufleteasca ii corespund cu prisosinta si scrierile marelui Ioan Gura de Aur, neintrecutul propovaduitor al Evangheliei Mantuitorului Iisus Hristos. Iar cartea de fata – a carei talmacire in graiul romanesc este datorata tot ostenelilor vrednicului nostru traducator al operei Sfantului Ioan Gura de Aur – adormitul intru Domnul, Preot Profesor Dumitru Fecioru – cu neasemuitele ei talcuiri la parabole si minuni ale Domnului va intari, neindoielnic, panoplia duhovniceasca a fiecarui crestin ravnitor spre purtarea „luptei celei bune” (1 Tim. 1, 18).

Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist