Marin Marian-Balasa a calatorit atat in Orient cat si in Occident, impletind cercetarea savant-intelectuala cu expunerea - cu receptivitate maximala - la ofertele experimentale, provocarile si pataniile specifice tuturor locurilor. Totusi, fericirile sale cele mai consistente s-au petrecut in Orient, iar Zorile din Crepuscul da seama, chiar daca in mica masura, despre aceste realizari. Am spus "in mica masura" cu toate ca lectorul cartii va intalni aici sugestii si descrieri care sfideaza conventionalul, care nedumiresc si tulbura, socheaza si incanta. Mai presus de acestea, insa, planeaza pretutindeni duhul si senzatia de ascundere, de subinteles sau promisiune, a carei dezvaluire pare sa depinda mult de capacitatea de intuire si realizare a fiecaruia din noi. Cartea aceasta pare sa "cuprinda" o mare parte din continutul sau in chiar spatiul alb dintre cele patru sectiuni, adica in intervalul dintre cele patru etape ale aventurii existentiale, intelectuale si spirituale pe care respectivele capitole o marcheaza. Personajul central - un fel de sine sau ego ce depaseste treptat imaturitatile si anxietatile minore, tipice constiintei europene - revine in New Delhi dupa peregrinari consistente si revelatoare. Dar, prin faptul ca numai experientele sale din capitala Indiei sunt redate, prin faptul ca fiecare revenire discursivizeaza un statut existential diferit, "asezarile" sale dovedesc o constiinta mereu/gradual transfigurata. Descrierile foarte realiste ascund o calatorie interioara cu totul aparte. Textul de pe coperta finala vorbeste parca despre cu totul altcineva si obliga la regandirea tuturor celor citite pe parcursul cartii. Epifania e prea intima pentru a fi comunicata direct si concret. Totusi, splendorile risipite pana atunci ajung pentru a exalta spiritul.