Descriere - Catavasier. Dubla notatie muzicala

„Vechile manuscrise muzicale bizantine, grecesti, romanesti sau bilingve, ce contineau irmoase si catavasii se intitulau Irmologhioane.

Acum exact 300 de ani, ieromonahul Filothei sin Agai Jipei de la Sfanta Mitropolie din Bucuresti termina de scris opera sa de capetenie, intitulata: „Psaltichie rumaneasca care cuprinde intru sine Catavasiarul cu toate trebuincioasele cantari ale bisericii ce sa canta peste tot anul…” Manuscrisul a fost incheiat in ziua de 24 decembrie 1713, in vremea luminatului domnitor roman, Sfantul Constantin Brancoveanu, si a mitropolitului carturar Sfantul Antim Ivireanul, pastrandu-se si astazi in fondul Bibliotecii Academiei Romane, sub cota Ms. rom. 61.

Acest voluminos manuscris muzical in sistema antehrisantica a fost semnalat dupa 185 de ani, abia in 1898, de catre istoricul si filologul roman Constantin Erbiceanu (1838-1913), de la a carui trecere la cele vesnice, implinindu-se un veac, Academia Romana a organizat, in octombrie 2013, un frumos moment de aducere aminte, evidentiindu-se de catre istorici, filologi si muzicieni principalele calitati ale acestui mare om de cultura roman si valabilitatea scrierilor sale atat de temeinice si diversificate.

Dupa mai bine de 70 de ani problema a fost reluata, prin anii 1969-1970, apoi prin 1980-1990, de catre ierodiaconul profesor univ. dr. Sebastian Barbu-Bucur, care, in perioada 1981-1992, a reusit sa tipareasca acest manuscris in patru volume (Documenta et Transcripta), continand Catavasierul (1981), Anastasimatarul (1984), Stihirarul (1986) si Stihirarul-Penticostar (1992), reproducandu-le in facsimil si in transcriere pe notatia liniara, sprijinit fiind de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania si, la ultimul volum, de Episcopia Buzaului.

Dupa 110 ani de la copierea acestui volum muzical, se ajunge la primele tiparituri psaltice in „sistema noua” hrisantica ale lui Macarie Ieromonahul (1770-1836), executate la Viena in 1823, la tipografia mechitaristilor armeni. Unul din cele trei volume tiparite se intituleaza „Irmologhion sau Catavasierul musicesc, care cuprinde in sine Catavasiile praznicelor imparatesti si ale Nascatoarei de Dumnezeu, ale Triodului si ale Penticostarului, precum sa canta in sfanta lui Hristos Dumnezeu beserica cea mare…”

Dupa alti 23 de ani, Anton Pann tipareste la Bucuresti, in 1846 (Ed. a II-a in 1854) Irmologhion sau Catavasier.

Saizeci de ani mai tarziu. Ion Popescu-Pasarea a tiparit la Bucuresti, in 1908 si 1927, Catavasierul care cuprinde catavasiile praznicelor imparatesti, exapostilariile si stihirile Evangheliilor, precum si doxologii sau slavoslovii mari pe toate glasurile.

Macarie Ieromonahul si Anton Pann, catavasii la duminica Fiului risipitor, alcatuite prin anul 1978, de regretatul nostru coleg, preotul prof. univ. dr. Alexie Buzera de la Craiova si altele.

Toate aceste catavasii si irmoase au fost, in general, pastrate asa cum au fost traduse, sau compuse de pomenitii protopsalti, diortosind, indreptand si completand, acolo unde a fost cazul.

incredintat fiind ca aceasta lucrare este o carte absolut necesara, atat pentru invatamantul teologic dar si pentru strana bisericilor, Catavasierul se retipareste acum intr-o forma noua si completa, cu inalta binecuvantare a Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane”. (Din Prefata volumului)