O, Fecioara dumnezeiasca si acum cereasca, cum voi grai toate ale tale? Cum te voi slavi pe tine, vistieria slavei? Si numai pomenirea ta sfinteste pe cel care o face! Si numai aplecarea spre tine face mai stralucitoare mintea, ridicand-o pe data catre inaltimea cea dumnezeiasca! Prin tine se limpezeste ochiul mintii! Prin tine se lumineaza duhul prin venirea Duhului Dumnezeiesc! Caci te-ai facut vistiernica si cuprindere a harurilor, nu ca sa le tii pentru tine, ci ca sa umpli pe toate de har. Caci impartitorul vistieriilor nedesertate vegheaza impartirea lor [si] pentru ce ar fereca cineva o fericire care nu se imputineaza?
Daruieste, asadar, cu imbelsugare, intregului tau popor, acestei a tale mosteniri, milele tale si harurile tale, o, Stapana! Da-ne dezlegare de cele cumplite care ne stapanesc! Vezi de cate si de ce fel suntem istoviti, de ale noastre, de cele straine, de cele din afara, de cele dinlauntru! Pe toate le intoarce spre mai bine cu puterea ta, pe cei dinlauntru si pe cei de un neam cu noi imblanzindu-i unii fata de altii, iar pe cei care din afara ne impresoara precum fiarele cele salbatice alungandu-i. Da-ne in locul patimilor noastre ajutorul si vindecarea ta, impartind si sufletelor si trupurilor noastre harul cel imbelsugat si de ajuns pentru toate. Si daca nu-l incapem, fa-ne mai incapatori. Si da-ne cu adaugire, incat mantuiti si imputerniciti cu harul tau, sa-L slavim pe Cuvantul cel mai inainte de veac, Care din tine S-a intrupat pentru noi, dimpreuna cu Cel fara de inceput al Sau Parinte si cu Duhul cel de viata Facator, acum si pururea si in vecii cei fara de sfarsit. Amin!

Sfantul Grigorie Palama, 
Omilia a XXXVII-a, la Adormirea Maicii Domnului