O carte polifonica, intr - o succesiune de personaje memorabile, episoade si detalii de viata cotidiana, iubiri mici si mari, pe langa sapte povestiri cu tenta angeologica, a caror legatura cu partea autobiografica devine limpede privind volumul ca pe un intreg - ele distileaza experientele si reflectiile autoarei.

Cand notiunea de „acasa“ e schimbata brutal, iar spatiul si timpul capata nuante ostile, iti mai raman amintirile si imaginarul. Asa s - a nascut si aceasta carte, poate cea mai tulburatoare dintre scrierile Ludmilei Ulitkaia, o marturie personala, profund intima, despre intalnirea cu tine insuti cand prezentul mai e posibil aproape exclusiv prin popularea lui cu imagini ale trecutului, iar viitorul e pus sub semnul intrebarii, cand lumea s - a contractat la dimensiunile unei camere, unde se recitesc carti, se rasfoiesc pagini de jurnal, se retraiesc vechi iubiri si prietenii. E nu numai bilantul unei vieti, ci si al unei lumi intregi, o privire lucida, dar nu lipsita de blandete, asupra unui secol bulversant, o poveste - poem care incepe cu ganduri disparate si se incheaga tot mai mult, pe masura ce amintirile capata consistenta si inlocuiesc subtil trairea momentului actual, varsandu - se, in cele din urma, intr - o fictiune ce pare sa aiba mai mult sens decat realitatea.