Cea mai controversata personalitate a istoriei Romaniei secolului XX, personaj complex, dar adesea inconsecvent, Maresalul Ion Antonescu a avut parte de increderea si admiratia lui Hitler, a fost considerat criminal de razboi de catre cercetatorii straini, deoarece a trimis zeci de mii de evrei la moarte in Transnistria, desi a refuzat sa trimita alti evrei romani in lagarele mortii din Polonia. Dar, cu toate ca a fost un antisemit sub conducerea caruia au supravietuit mai multi evrei decat in orice alta tara a axei, nu este mai putin raspunzator pentru persecutarea, deportarea si distrugerea fizica a evreilor si a rromilor aflati sub controlul romanesc intre 1940 si 1944. Uitand excesele pe care Maresalul le-a comis fata de evrei si rromi, dar impacati cu gandul ca a fost mentinuta suveranitatea tarii in prioada razboiului, romanii l-au transformat pe Maresalul Antonescu intr-un mit, intr-un erou national, a carui lezare ar echivala cu un atac la demnitatea lor nationala. Perspectiva romaneasca asupra lui Ion Antonescu se intemeiaza pe nationalism, iar mitul "Antonescu" este strans impletit cu uitarea sau nerecunoasterea inca de catre multi romani a existentei Holocaustului in unele parti ale Romaniei.

Studiile straine sunt cele care au dovedit impartialitatea si consecventa necesare in abordarea problemei Holocaustului din Romania. Cartea lui Dennis Deletant este unul dintre acele studii care aduce o perspectiva noua asupra omului Antonescu si asupra epocii sale: perspectiva unui cercetator strain de pasiunile iscate in Romania, uneori chiar si printre istorici, de un moment istoric "nedigerat"; a unui cercetator care citeste toate documentele cu gandul la semnificatia lor adanca; a unui cercetator, mai ales, care stie ca personalitatile si epocile istorice trebuie judecate, dar fara ura si fara partinire.