Baietii de pe strada noastra (1959), unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Naghib Mahfuz, a fost interzis in mai toate tarile arabe sub acuzatia de blasfemie.
In spatele personajelor si al intimplarilor narate, se intrevede o parabola ce reuneste teme si motive atit din Coran, cit si din Vechiul si Noul Testament, precum
si referiri la regimurile politice opresive ale Egiptului. Istorisirea incepe cu viata patriarhului Al-Gabalawi si a fiilor sai Adham si Idris, alungati din gradina
parinteasca pentru pacatele lor, stramosii legendari ai neamurilor care se stabilesc pe alegorica strada dintr-un cartier fictiv al Cairoului. De-a lungul mai multor
generatii si sub stapinirea a numerosi despoti, fiecare neam isi afirma dreptul la o viata prospera in calitate de urmasi ai lui Al-Gabalawi, iar o serie de „trimisi”
autoproclamati ai Stapinului preiau conducerea pentru a obtine prin forta sau puritate viata tihnita la care visase stramosul Adham dupa alungarea din gradina.
Ultimul „profet” al lui Al-Gabalawi, Arafa, pare detinatorul unei vraji nemaivazute, o arma cu ajutorul careia oamenii de rind isi pot detrona in sfirsit asupritorii.
 
„O parabola ambitioasa, care aspira sa inglobeze in paginile ei nu doar Orientul Mijlociu, ci intreaga lume.” (Washington Post Book World)
 
„Marele scriitor egiptean este, inainte de toate, un maestru al artei naratiunii.” (San Francisco Chronicle)
 
„In ceea ce priveste libertatea de exprimare, am sustinut intotdeauna caracterul ei sacru. Gindirea nu poate fi corectata sau zagazuita decit de non-gindire.”
(Naghib Mahfuz)