Cartea pe care o tineti acum in maini este o marturie scrisa cu dorinta de a-i aduce cititorului vestea cea buna: nu suntem ziditi pentru moarte, ci pentru viata vesnica. Viata noastra are sens, iar niciunii dintre oamenii care au trait vreodata pe acest pamant nu s-au pierdut fara urma. Nici noi „nu vom muri prin moarte,” caci moartea, pentru om, nu este pieire, ci o trecere spre o alta viata – viata cea de dincolo.

Calatoria mea prin lumea de dincolo este o incercare a autoarei de a ne trezi spre cugetare asupra fragilitatii memoriei si a saraciei cunoasterii noastre cu privire la taina sufletului. Ca stil si forma, ea aminteste de scrierile crestine ale lui C.S. Lewis – Marea despartire, Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar –, lucrari care poarta eticheta de „fantasy crestin,” dar care, in fond, nu sunt rodul imaginatiei goale, ci pilde si simboluri ale realitatii duhovnicesti.

Soarta eroinei nu este o simpla inchipuire sau o nascocire fantezista, ci rodul unei sinteze intre reflectia duhovniceasca a autoarei, inspiratia ei launtrica si indrumarea primita de la Maica Stareta si din lecturile duhovnicesti. Este, asa cum chiar autoarea o numeste, „o incercare ca, sub forma unei povestiri fantastice cu talc moral, sa i se vorbeasca cititorului despre viata de dupa moarte, asa cum este ea invatata de Sfintii Parinti si pastrata in predania Bisericii Ortodoxe.”

Autoarea ne cheama, cu gingasie si putere, sa cugetam asupra rostului si sensului vietii pamantesti, sa ne adancim in intelegerea raspunderii pe care o purtam pentru fiecare gand, cuvant si fapta. Ne indeamna sa ne cercetam pe noi insine cu sinceritate, in lumina propriei constiinte si, mai presus de toate, in lumina poruncilor lui Dumnezeu.