Intr-o noapte de iarna, protagonistul, numit K., soseste in sat cu insarcinari oficiale a caror natura si intindere urmeaza sa i se comunice. Din acest punct, pentru K. incepe o lupta de uzura ca sa capete acces la autoritatile de la Castel, care l-au chemat, dar care acum sunt inaccesibile. Aliantele pe care K. si le face se transforma in atitudini de ostilitate dupa un mecanism care ii scapa.

Relatia cu Frieda este mai intai avantajoasa, dar, in cele din urma, este aproape sa-l distruga. Ordinea sociala, normele morale, sistemul relatiilor din sat se desfasoara dupa reguli neintelese de K., dar care se raporteaza toate la acelasi ocult, misterios, inaccesibil Castel. In timp ce K. face eforturi zadarnice sa patrunda tiparul de gandire si functionare al micii societati, iar cititorul simte frustrare si se revolta in fata evolutiei absurde a situatiei, satenii sunt netulburati, convinsi ca totul merge exact asa cum trebuie sa mearga.

Lupta lui K. cu birocratia este doar suprafata unei povesti care plonjeaza in adancurile suferintei, singuratatii si nevoii de companie. Castelul este cea mai frumoasa si, probabil, cea mai emotionanta carte scrisa de Kafka. The Guardian