Copiii mari devin bizari este un roman pentru adolescenti, scris de doi autori: un profesor – Ovidiu Gligu, si o eleva – Letizia Timofte, care la cei 16-17 ani ai sai realizeaza un inedit debut literar. Cei doi autori „belgieni” contureaza o fresca sociala, un tablou regrupand doua lumi aparent diferite dar totusi destul de asemanatoare: lumea adolescentilor din Romania post-comu-nista, si lumea adolescentilor din diaspora romaneasca.

Milioanele de romani din diaspora alcatuiesc un univers aparte, avand deja o traditie de cateva decenii, cu trasaturi spe-cifice, usor de recunoscut si imposibil de ignorat. Acesti oa-meni curajosi, chiar daca au devenit cetateni ai tarilor adoptive, se considera in continuare romani plecati la munca in Occi-dent, ceea ce nu se poate spune, bineinteles, despre copiii lor. Fie ca sunt nascuti in strainatate, fie ca au ajuns acolo la varste foarte mici, copiii anilor 2000 – adolescentii de azi – se gasesc intr-o situatie destul de complicata in raport cu tara parintilor lor. De fapt proprii lor parinti sunt reprezentantii unei „culturi” pe care, uneori, ei nu o inteleg, nu o recunosc si nu o accepta.