In fiecare clipa ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a dat intelepciunea si harul de a scrie.

Scriu cu multa usurinta, muncesc mult si cu seriozitate si desi sunt la al cincelea roman, tot ma intreb daca ma pot numi scriitoare in adevaratul sens al cuvantului.

Schimbarile majore care au pus amprenta pe viata, ritmul, aspiratiile, prioritatiile omenirii si-au spus cuvantul mai ales in cultura si arta. In Romania secolului XXI sunt multi scriitori cu har, dar sunt publicate si o serie de non valori care au dobandit o sustinere materiala si ocupa nemeritat jilturi aparent somtuase, poarta pe frunte aura stralucitoare a succesului de moment, vorbesc mult si nu au nimic de spus. Sunt trecatori si nu imi fac griji pentru ei dar ma inspaimanta diminuarea cititorilor, a iubitorilor de carte, vocabularul sec si sarac al tinerilor, lipsa sentimentelor profunde, exprimarea greoaie, golul din suflet, inexistenta dorintei de a visa, de a spera a acestora. Ma ingrijoreaza cu cata usurinta este promovata non valoarea, cat de nepasatori sunt cei care ar putea sa promoveze talentele, precum si rolul principal ce-l joaca banul, puterea, mai ales in aceste domenii.

Generatia tanara nu citeste si de vina suntem noi cei maturi. Am vrut sa le fie mai bine decat noua, sa aiba tot ce n-am avut noi, sa se bucure de minunile tehnicilor si inovatiilor acestori vremi. Dupa cum am mai afirmat, segmentul de populatie care citese literatura exista dar se micsoreaza vizibil in fiecare zi. Este o necesitate impetoasa ca familia, scoala, statul, sa se mobilizeze si sa intervina pana nu e prea tarziu in favoarea promovarii valorilor culturale, reale, a neamului nostru.

Tinerele talente din cultura sunt privite uneori de cei consacrati cu suspiciune, cu nepasare chiar cu invidie, institutiile abilitate nu ii sprijina

indeajuns si razbesc numai ce care isi doresc din tot sufletul sa se lupte pana la epuizare pentru a-si implinii visul. Efortul de a te face cunoscut in literatura romana trebuie sa fie foarte mare, si speranta de a te face cunoscut peste hotare ramane de cele mai multe ori neimplinita.

Am debutat la maturitate (2002) si am fost privita cu suspiciune daca nu chiar cu zambete ironice.

Romanul a fost primit foarte bine de cititori, dar si de critica de specialitate din tinutul Dobrogei si nu numai. Poeta Emilia Dabu (Membra a Uniunii Scriitorilor), poetul Arthur Porumboiu (Membru U.S.), criticul si poetul Ion Rosioru (Membru U.S.), poeta Alina Beiu Desliu (Membru U.S.) si altii au scris cronici deosebit de incurajatoare care mi-au dat speranta sa scriu in continuare.

Debutul meu a fost un vis implinit dar nu fara un gust amar pe care mi l-au lasat cei care ma cunosteau si nu conteneau sa considere ca am avut curajul sa-mi fac publica viata mai ales intr-un oras mic cum este Mangalia.