La marginea lumii si a constiintei, sfasiat intre dependenta, memorie si supravietuire, un barbat incearca sa se reconstruiasca din ruinele propriei vieti. Cu o scriitura hipnotica si brutal de sincera, Dupa plans este un roman despre cadere, prietenie, singuratate si fragila posibilitate a salvarii. O carte care nu doar se citeste, ci se traieste.

„Pas cu pas, trecand de la relatarea aparent anodina a «miscarilor zilnice» la fluxuri teoretizante la fel de aparent rebarbative, de la un registru stilistic tensionat la solemnizari (auto)ironice in cheie joyceana sau facandu - ne sa ne gandim cand la Blecher, cand la Burroughs, cand la Selby Jr., cand la Welsh sau la Venedikt Erofeev, cu un umor pe alocuri irezistibil (dar nu neaparat senin: «Nimic nu seamana mai mult cu umorul decat tragedia pe care o traiesc eu»), suntem condusi «la limita lucrurilor si la capatul lumii». Plansul, castigat in urma unei experiente infernale, poate fi inteles - chiar daca naratorul nu insista - si ca un dar al lacrimilor, ca «fericire» izbavitoare («Fericiti cei ce plang!...»), ca reintoarcere printre cei vii. Dupa plans: o carte adevarata printre mimicry - urile literare curente.“ O. Nimigean

„O carte la limita, un roman. O adunatura de cuvinte asezate in propozitii si fraze oarecum corecte gramatical, dupa o structura aleatorie. Un poliedru cu maximul de suprafete posibile, dar nu o sfera. Fiecare cuvant e un nod, fiecare fateta e o fraza. Acest poliedru ar avea deci toate suprafetele formate din enunturi, un miracol. Suprafata lucrurilor in cuvinte care sa descrie si altceva decat lucruri. Pe aceasta suprafata, suprascris, ADN - ul meu: drumul meu catre memorie, printr - un poliedru enorm, lucios, minunat. Iata - ma deci in posibilitatea unei amintiri, a unei solutii de supravietuire. Desigur, personajul cartii ar trebui, indiferent de vocea narativa folosita, sa fiu tot eu. Chiar daca numarul de personaje e egal cu numarul de fete ale poliedrului, toate aceste personaje vor crea de fapt premisa unei boli literare. Probabil nici nu ar trebui sa - mi explic toate astea. Sunt convins. Boala literara, deci; o specie deosebita de psihoza, cu urmatoarele trasaturi: pierderea capacitatii de apreciere a propriei suferinte, incapacitatea de a distinge intre experienta subiectiva si realitate, aparitia tulburarilor de perceptie (halucinatii, iluzii), existenta ideatiei delirante, gandire ilogica, comportamente inadecvate, bizare.“ Dupa plans, Cristian Fulas

CRISTIAN FULAS (n. 1978) a debutat in 2015 cu Fasii de rusine (Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu“, Premiul revistei Accente). Tot in 2015 a publicat Jurnal de debutant, in 2016 Dupa plans, iar in 2017 Cei frumosi si cei buni, proza scurta. A mai publicat Iosca (2021, desemnat romanul anului in cadrul Premiilor RSS Reloaded si cartea de proza a anului 2021 de omiedesemne.ro si agentiade carte.ro, Premiul pentru Proza al revistei Ateneu; traducere franceza la editura La Peuplade), biografia romantata Celan. Am trait, da (2022), precum si Specii (2023, Premiul Observator Lyceum, acordat de revista Observator cultural). Romanul forma tacerii (2025) este cea mai noua carte a sa. A tradus aproximativ cincizeci de volume din engleza, italiana si franceza, printre care In cautarea timpului pierdut de Marcel Proust, fiind distins in 2023 de Academia Franceza cu premiul „Prix du Rayonnement de la langue et de la litterature francaises“ pentru servicii remarcabile aduse limbii si literaturii franceze.