Invierea nu este inceputul unei noi ere si nu este doar un mare eveniment al trecutului. Invierea este izvorul vietii crestine. Invierea este viata insasi. Tocmai de aceea, Sfantul Ierarh, urmandu-l pe Apostolul Pavel, arata ca, daca evenimentul Invierii ar fi indepartat din crestinism, atunci ar trebui indepartat din lume si crestinismul insusi. Mai precis, nici n-ar mai fi nevoie sa fie indepartat, caci s-ar stinge de la sine. Credinta crestina ar ramane, in acest caz, doar unul dintre numeroasele sisteme de intelepciune practica ale vietii, care, mai ales astazi, sunt din belsug.

In aceste cugetari si predici ale Sfantului Nicolae Velimirovici, Hristos nu Se arata ca o figura a trecutului, ci ca Biruitorul mortii, Judecatorul istoriei si Izvorul vietii adevarate. Invierea nu este prezentata ca o mangaiere sufleteasca sau ca un refugiu interior, ci ca o realitate vie, care desparte lumina de intuneric, viata de moarte si adevarul de amagire.

Cartea aduna, din diferite perioade si contexte, cele mai insemnate cuvinte ale autorului despre taina Invierii, rostite in vremuri de cumpana – in fata prabusirii Europei, a slabirii credintei si a ratacirii omului contemporan – si, cu toate acestea, ramane de o actualitate tulburatoare. Aici nu exista compromis cu duhul lumii si nici mangaiere fara pocainta. Exista insa nadejde, o nadejde care nu vine din progres, cultura sau putere, ci din Hristos cel Inviat.