Demisie

Domnule presedinte,
Intrucat derizoriul nu poate fi nici stimat, nici dispretuit;
intrucat mai exista pe ici pe colo demnitate la purtator;
intrucat Dumnezeu (poet nu critic literar) n-a dat talent si cinste intelectuala
tuturor zevzecilor care se autoproclama scriitori;
intrucat Homer, Virgiliu, Propertiu, Dante, Eminescu, Verlaine,
Charles Cross, Leopardi, Christian Bobin, Rilke, Esenin, Oscar Wilde etc.
n-au avut onoarea sa faca parte din sindicatul pe care il conduceti si exploatati;
intrucat talentul si opera nu au nicio legatura cu notiunea proletara de sindicat;
si, iarasi, intrucat atunci cand m-am incuscrit
cu sindicatul dumneavoastra i-am avut nasi pe Al. Paleologu, L. Ulici si C.M. Ionescu
– fie-le tarana usoara –, a caror memorie nu vreau s-o intinez
(pe atunci contau valoarea si opera; acum nu conteaza decat figuratia si cotizatia);
intrucat prezenta mea acolo nu mi se pare indispensabila,
iar cartile mele (desi va aduc bani la tescherea) sunt puse la un loc cu ale caracudei
(in cel mai nobil caz); intrucat aerul e mult mai curat aici, de unde va scriu,
iar pisicii mele posesoare de geniu putin ii pasa de N. Manolescu et comp.;
din toate aceste pricini, si nu numai,
parasesc Uniunea Scriitorilor din Romania sine die.                                                                                         

C.B.

PS: Pentru cititorul derutat precizez ca acest text nu este doar un poem,
ci si o demisie reala.