André Gide (1869-1951), scriitor important al literaturii franceze, poate fi definit inca de timpuriu ca un razvratit contra oricarui tip de conformism. Anticolonialist si antifascist, devine la inceputul secolului XX un adept al ideologiei comuniste. Ca multi dintre contemporanii sai care imbratisau aceeasi doctrina, Gide pleaca intr-o calatorie in U.R.S.S., iar concluziile sale nu se lasa asteptate. Intoarcerea din U.R.S.S. apare aproape imediat si starneste reactii violente. In ciuda faptului ca oficialitatile sovietice depusesera mari eforturi pentru a-i prezenta o imagine edulcorata, autorul vede dincolo de vitrina frumos aranjata. Si, pornind de la convingerea ca „minciuna, fie chiar aceea a tacerii, poate sa para oportuna, ca si perseverenta in minciuna, dar ea face dusmanului un joc prea frumos, si adevarul, fie el dureros, nu poate rani decat pentru a vindeca”, aduce in atentie tot ceea ce scartaie, si ar putea fi, candva, indreptat.