Ioana (1934) este, ca si O moarte care nu dovedeste nimic sau (mai cu seama) Jocurile Daniei (scris in 1926), un roman a carui textura narativa s-ar putea dilata la infinit. in Ioana, nici peisajul aspru-varos al Cavarnei, nici perspectiva infinit schimbatoare a marii nu modifica imaginea unui spatiu inchis, in care personajele s-au claustrat cu buna stiinta, incercand apoi, inutil, o evadare (de care sunt tot mai mult convinsi ca nu este posibila, incat definitorie pentru psihologia eroilor va fi nu vointa de a evada, ci mimarea ei). Care este conflictul din Ioana? „Doi oameni care nu pot trai unul fara celalalt si totusi se chinuiesc.”

   Dar relatia poate aparea si altfel: doi oameni care nu pot trai unul langa celalalt, si totusi nu se pot desparti. A ramane inseamna prelungirea chinului, a pleca inseamna recunoasterea esecului, orgoliu infrant. Fiecare dintre personaje este temnicerul celuilalt; captivitatea e asumata ca o fatalitate.

   Dupa cum observa Nicolae Manolescu, „spre deosebire de eroii masculini din celelalte romane ale lui Holban, traind in dureroasa nesiguranta, Sandu din Ioana stie; dar desavarsita transparenta a relatiei nu-l ajuta cu nimic. Cauza suferintei este in el, nu in afara. Mecanismul geloziei este urmarit la lucru in esentialitatea lui”

An aparitie: 2017   
Format: 13X20   
Numar pagini: 214