Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei romanilor a marelui savant si patriot Nicolae Iorga, la jumatate de secol de la prima sa editare, este menita sa inlesneasca specialistilor si publicului larg, dornic sa desluseasca tainele trecutului, cunoasterea si aprofundarea unei lucrari fundamentale a istoriografiei nationale, din ce in ce mai greu de procurat odata cu scurgerea anilor. Din uriasa productie stiintifica dedicata istoriei romanesti, lucrarea in discutie este cea mai intinsa, reprezentand totodata ultima sinteza elaborata de eminentul polihistor care infatiseaza devenirea poporului roman din cele mai vechi timpuri, pana spre sfarsitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atentie particulara.
Unificatorii, penultimul volum din cele zece ale Istoriei romanilor, de Nicolae Iorga, acopera perioada inaugurata, „pe la 1834–1836”, de manifestari ale „spiritului nou in lupta cu protectoratul rusesc” si incheiata de „navalirea, noaptea, in Palatul Domnesc”, la 11/23 februarie 1866, cand „noii stapani ai situatiei” au impus „conspirativ” abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.