Printre toti premergatorii, Nicolae Balcescu ramane figura cea mai curat stralucitoare. Viata lui intreaga a fost inchinata neamului romanesc. N’a avut parte nici de slujbe, nici de bogatii. S’a multumit a fi un simplu luptator si a isbutit sa ajunga un mare scriitor. In putinii ani ce i-a fost dat sa traiasca a putui sa cutreere intreg pamantul romanesc si a participat la toale miscarile generoase care urmareau desteptarea si desrobirea Romanilor. A suferit temnita grea pentruca si-a iubit mult neamul oropsit si s’a stins in tara straina, exilat, in chinurile dorului de patrie. A crezut fanatic in viitorul luminos al poporului sau. In cartea minunata despre viata si faptele lui Mihai-Viieazul, a zugravit cu mestesug fara pereche momentele cele mai pilduitoare din istoria neamului, ca un indemn si o datorie de implinit. Romania-Mare el a vazut-o infaptuita intr’o vreme cand in sufletul celor mai multi nu traia decat ca un vis adanc tainuit.