Cartea scrisă de Gabriel Liiceanu este un adevărat labirint de întrebări și reflecții asupra credinței și naturii umane. Dincolo de aparenta sa scandalizare în rândurile celor evlavioși sau poate chiar a celor mai habotnici, această lucrare pătrunde în adâncurile unei realități complexe, încercând să dezvăluie paradoxurile credinței și suferinței umane. Este o lectură provocatoare care merită atenție, mai ales pentru cei care se află într-o continuă căutare de răspunsuri și cunoastere. Scepticii își vor găsi cu siguranță motivația în aceste pagini tulburătoare.

Liiceanu scrie despre Isus cu o pasiune și o empatie rar întâlnite. Autorul recunoaște suferința profundă a lui Isus, o suferință cauzată de imperfecțiunile noastre umane. Este cutremurător să reflectezi asupra încercării sale de a ne oferi o nouă perspectivă morală, un alt chip interior. Așadar, pentru cei care trăiesc îndoiala și căutarea, cartea oferă nu doar întrebări, ci și o invitație la introspecție și reînnoire spirituală. Este o carte care poate să îți zguduie certitudinile și să te provoace să privești dintr-un unghi diferit.

Ilustrația de pe copertă, cu barca cu pânze din secolul al VI-lea, adaugă o notă de mister și călătorie, evocând ideea unei aventuri spirituale și intelectuale. Mozaicul descoperit în ruinele bisericii bizantine reflectă, parcă, fragmentele de întrebări și răspunsuri ale lui Liiceanu, așezate cu grijă și artă. Este o metaforă vizuală a călătoriei interioare pe care această carte o propune. Chiar și cel mai sceptic cititor va găsi în această carte o provocare care merită explorată.