“Iubirea tuturor lucrurilor este cheia întregii frumuseţi, iar cine iubeşte uitând de sine însuşi capătă înţelepciunea lumii, dobândeşte cunoaştere mistică, iluminat fiind de o lumină interioară, şi renunţă la căile scolastice deschise de ergotişti.
Însă întotdeauna, aşa cum se întâmplă în cazul conştiinţei mistice, la înţelegerea senzitivă a lumii vor ajunge mai întâi cei umili decât cei docţi, chiar şi atunci când aceştia din urmă pot să întrevadă şi ei vreo lumină, dar nu se cercetează pe ei înşişi şi nici nu iau în seamă înţelepciunea ei artificială. Mai mult obţine cel care uită mai mult, pentru că învaţă să se bucure de frumuseţea lumii în mod intuitiv şi poate să înţeleagă fără a avea vreo formă conceptuală, vreun simbol din cabală sau vreo formă de retorică. Aceste exerciţii spirituale reprezintă un îndrumar de perfecţionare a căilor Meditaţiei.”

Ramón José Simón Valle-Inclán Peña (28 octombrie 1866 — 5 ianuarie 1936) a fost un important dramaturg, poet și romancier spaniol, făcând parte din mișcarea modernistă, și a fost considerat un autor semnificativ al literaturii spaniole din secolul XX.
A utilizat adeseori simbolismul religios, ce sugera experiența mistică personală, pentru a intensifica experiența emoțională a personajelor, propunând un extaz erotic, senzual, fizic egal și de aceeași intensitate cu extazul mistic, religios, spiritual.

Format:13*20

Numar pagini:108