O carte scrisa cu "un sentiment de mare sfiala"... dar si cu unul de datorie de: MIHAELA ION.
Contine si predici si poezii inedite ale Mitropolitului Bartolomeu Anania.

Mitropolitul Bartolomeu era o personalitate atat de completa si de complexa, incat te facea ori sa-l iubesti si sa-i recunosti valoarea, ori sa te temi si sa fugi, incercand doar sa arunci cu piatra ca sa-l atingi intr-un fel. Era si puternic, si sensibil, si aspru, si bland, si foarte sobru, dar avea si simtul umorului.
Infatisarea dura a Inaltpreasfintitului ascundea un suflet bun si nobil. Un suflet care cunoscuse suferinta in cele mai crude chipuri. De-a lungul timpului, am observat ca un om care a suferit prea mult devine omul extremelor: ori prea bun, intelegator si iertator, ori prea rau, razbunator si neiertator. Cunoscand suferinta, Mitropolitul Bartolomeu a ales extrema bunatatii. Si asta pentru ca l-a simtit pe Dumnezeu, l-a iubit pe Dumnezeu, l-a vazut pe Dumnezeu in chipul semenilor sai.

Ceasurile noastre de voroava mi-au ramas adanc incrustate in suflet. Cand cineva intalneste un astfel de om, nici timpul, nici departarea, nici macar moartea nu-i pot sterge amintirea. Astfel de amintiri isi au radacina in vesnicie, si vesnicia nu dispare.

Autorul

Cuprinsul lucrarii:

Teama de a-l cunoaste;
Un alt Bartolomeu;
Ziua incredibila;
Alte obstacole in drumul catre Mitropolitul Bartolomeu;
Cu durere in suflet, dar cu zâmbetul pe buze;
Cuvinte de lauda pentru femei;
Neiertator cu pacatele grele;
Amintiri din inchisoare;4
Ceasuri de voroava;
intotdeauna ferm, intotdeauna demn;
Din tainele scrisului;
Alegerea de patriarh;
Un adevarat calugar;
Ultimul telefon;
„Mitropolitul Bartolomeu ne-a parasit“;
Ultima noapte;
Povestea unei lucrari tainice (poezii nepublicate);7
Predici;
Anexe.