Este o intimplare binevenita aparitia acestui volum de versuri ale lui I. Minulescu, cind in Franta simbolismul capata recunoasterea oficiala a 50 de ani de existenta. Aratam altundeva ca simbolismul nu incepe la noi nici prin Macedonski, Petica, Savescu, nici prin Anghel; el intra ostentativ, cu aer de bravada si cu o faconda plina de verva, prin poezia lui Minulescu. Primele sale versuri apar prin 1905, in plin samanatorism - asa ca simbolismul are vreo trei decenii de existenta in lirica noastra. Oricit timpul ar fi schimbat pozitia valorilor, oricite surprinzatoare progrese si realizari a efectuat poezia noua in cei 30 de ani de existenta, nu i se poate contesta lui Minulescu meritul de primul poet simbolist. Poezia sa astazi apare mai ales ca un afis al modernismului, cu tehnica lui violenta, cu jocul de culori aprinse al tuturor inovatiilor ; lirica sa noua a strigat, a gesticulat, ca sa atraga atentia. Este cea mai mare izbinda a ei, verificabila istoriceste. I. Minulescu a fost acceptat de "Samanatorul", de "Viata noua", de "Convorbiri critice" si de "Viata romaneasca" inainte de razboi. In timp ce Anghel era tolerat si se strecura modest printre maestrii samanatoristi, iar Macedonski nu putea sa iasa din cercul inchis al cenaclului sau, Minulescu  era adoptat de  revistele  si  critica  traditionalista.