„Vara, inravarsatul zorilor, glasul cucosului s-auzea, nu s-auzea la ceas hotarat, dar glasul lui cuconu Ionita Hrisanti niciodata nu dadea gres, de indata ce incepea sa se ingane ziua cu noaptea si cand, inca, nu se afla pe drum nici tipenie de om...

- Stefane!...

Si dintr-un bordei in pamant tocmai din fundul ograzii largi, acoperite peste tot cu iarba verde, marunta si curata, Stefan rasarea somnoros... Si scurt, gros, batran si indesat, cum era, ai fi zis ca mai degraba se da de-a dura, decat ca alearga iute spre cerdacul cu scari de piatra, de unde-l striga cuconu Ionita Hrisanti.

- Ia da drumu' Gioenii, ma Stefane, si scoate-i apa proaspata; vezi numai sa fie teica curata.

Si pana ce Stefan sa curete teica, sa scoata apa si sa dea drumul Gioenii, fata din casa aducea cafeaua.

- Ia du-te-n poiata, fa Marita, zicea cuconu Ionita fetei din casa, si vezi de nu cumva s-o ouat vro gaina, si-mi adaouale-ncoace.

Si pana ce Marita sa se duca-n poiata, sa vada de s-o ouat vro gaina si pana ce sa-i aduca toate ouale pe numar, cuconu Ionita isi mantuia de sorbit cafeaua, stand jos, pe scara de sus a cerdacului si privighind la indeplinirea poruncilor sale.“

ISBN: 973-87467-7-9
Anul aparitiei: 2005

Nr. pagini: 208