Volumul de fata cuprinde lucrarea "Despre dumnezeiasca si indumnezeitoarea impartasire", a treia - si ultima - parte a Antologiei impotriva lui Varlaam si Achindin, inceputa in volumul precedent, si doua tratate dialog scrise de Sfantul Grigorie Palama dupa Sinodul din August 1341, si anume "Dialogul Ortodoxului cu Varlaamitul" si "Teofan". Textul grecesc este luat din volumul al doilea al editiei Hristou. Prima lucrare din volum a fost tradusa si de Parintele Staniloae in Filocalia Romaneasca. Celelalte doua scrieri cuprinse in prezentul volum sunt traduse pentru prima data in limba romana. Fragment din volum: “Tratatul “Despre dumnezeiasca si indumnezeitoarea impartasire” este a treia parte a Apologiei impotriva lui Varlaam si Achindin, primele doua fiind “Despre dumnezeiasca unire si deosebire” si “Despre dumnezeiestile lucrari si impartasirea dupa acestea”, publicate de noi in volumul anterior celui de fata. E scrisa la scurta vreme dupa partea a doua, adica pe cand Achindin vorbea impotriva lui Palama, mai precis dupa Sinodul din August 1341 si dupa editarea tomosului. Amintim ca, simpatizand cu Cantacuzino, Sfantul Grigorie era din ce in ce mai prigonit de patriarhul Ioan Caleca, care, dupa pomenitul sinod, ii incuviintase lui Achindin sa vorbeasca - ba chiar si sa scrie - impotriva lui Palama. Cum spuneam, autorul reia tema din partea a doua a Apologiei, adica din “Despre dumnezeiestile lucrari si impartasirea dupa acestea”, intemeindu - si spusele pe tot mai multe locuri din epistolele pauline si din scrierile sfintilor Vasile cel Mare si Maxim Marturisitorul. Tema e stabilita in prolog (1 - 2) prin referire la opinia adeptilor lui Achindin, cum ca darul indumnezeitor este creat si este, de fapt, o imitare naturala sau o habitudine naturala, o ameliorare morala, pentru ca daca - pe motiv ca se impartasesc de Dumnezeu - harul impartasit sfintilor ar fi nezidit, atunci - pe acelasi motiv - tot nezidit ar fi si darul dumnezeiesc ce ajunge la toate zidirile. Se argumenteaza apoi ca harul dumnezeiesc este lucrare nezidita (3 - 8), se vorbeste despre faptul ca toate zidirile se impartasesc de darul lui Dumnezeu - de la cele nesimtitoare, pana la cei mai alesi dintre sfinti - dar fiecare dintre acestea de pe treapta ei (9 - 22), despre neconfundarea fiintei cu lucrarea (23 - 29). In epilog (30) se incheie - printr - o rugaciune si o doxologie - intregul tratat tripartit.”