In 1978, cand cartea de fata a fost publicata pentru intaia oara, Pontormo era inca un mare necunoscut. Cu minime exceptii, nici opera, nici teribilul Jurnal, nici chiar viata lui povestita de Vasari nu erau familiare publicului larg. Putin lasa se se banuiasca pe atunci ca acest artist se va transforma in cateva decenii intr-un fel de erou rebel al literaturii despre arta, ba chiar intr-un soi de star multimedia, pana la punctul in care s-a putut vorbi, pe drept cuvant, de o adevarata „pontormo-manie" a ultimelor vremuri. Actuala editie, fidela fata de cea initiala, de mult epuizata, propune, multumita aparatului iconografic complet refacut, o perceptie diferita, mai profunda si mai nuantata, atat a operei lui Pontormo, cat si a epocii in care ea s-a nascut. (Victor Ieronim Stoichita)

Sambata a plouat toata noaptea si jumatate din zi. Luni a plouat toata ziua: zguduituri furioase si tunete mari si fulgere...; m-am sculat dar vazand apoi ca e frig si vant m-am intors in pat unde am ramas pana la ora 18; joi dimineata m-am sculat devreme si vazand o vreme atat de urata, vant si frig, n-am lucrat si am ramas acasa... In anul 1555, de-a lungul ciclului lunii care a inceput in martie si a durat pana la 21 aprilie, in toata luna aceea s-au ivit boli ingrozitoare care au omorat multi oameni cumpatati si buni, si poate cu o viata ordonata. (Pontormo, Jurnal)