Cand eram mica, locuiam cu familia la poalele unei mici coline. Tata, dupa ce se intorcea de la serviciu, adesea ma lua pe urmerii lui si ma ducea sa ne plimbam printre florile de pe deal. Ma aseza apoi langa el, imi lua mana mea mica in palmele lui mari
si imi zicea: "Yiota, priveste in jurul tau. Ce poti sa vezi? Ce simti? Ce mirosuri, adauga el incetisor, simti?" Impreuna exploram frumusetea si complexitatea unei floricele, studiam zborul unui bondar si incercam sa
intelegem cantecul greierilor.
Tatal meu ma invata mereu sa vad, sa observ si sa fiu constienta. Asa cum stiti multi dintre voi, trezirea oamenilor din somnul lor a fost una dintre marile pasiuni ale tatalui meu. Cerandu-mi sa stau in tacere si aratandu-mi cum sa privesc adanc in centrul unei flori salbatice, stiu acum, ca el incerca sa ma puna in legatura cu "pulsul vietii ", lucrarea diversi.ficata a Sfintilor Arhangheli.
A continuat sa ma ghide::.e si cand am devenit adolescenta. Apoi m-am casatorit si, fireste, am inceput sa ma implic in necesitatile lumii materiale. In acest rastimp am tanjit dupa acele vremuri din copilaria mea si am sperat ca Intr-o buna zi, voi gasi din nou timpul necesar sa experimentez dimensiunile spirituale ale vietii.
Intre timp, dealul a fost impartit in doua de o strada cu case pe ambele parti. Mesajul tatalui meu a inceput sa ajunga la multi oameni. In "Stoa " de langa casa noastra, el a instruic, in fiecare luna sute de oameni.