In lumea actuala, bantuita de spectrul depresiei, sinuciderea poate deveni contagioasa. Molipsit, prietenul de-o viata si mentorul unei scriitoare ingrozite de contextul literar al momentului, in care autorii urmaresc doar castigul material si pentru asta n-ar refuza nici macar oferta de a poza nud in calendare, alege sa-si puna capat zilelor lasand in grija ei un urias dog german si povara unor intrebari carora doar el le-ar fi putut da raspuns. 

Alaturi de Apollo, uriasul, dar blandul patruped, deprimat - asemenea ei -  de moartea stapanului sau, femeia se descopera capabila de o relatie de prietenie despre care pana atunci auzise numai in povesti. Amenintata atat cu evacuarea din apartament - in blocul unde locuieste, cainii nu sunt acceptati -,cat si cu despartirea iminenta si definitiva de noul ei prieten blanos - cainii de talie mare nu traiesc foarte mult -, incepe sa-si doreasca si sa creada in miracole. Vrea ca Apollo sa traiasca la fel de mult ca ea, pentru ca mai putin ar fi nedrept. Stie ca nu se poate, dar spera mereu la o vara, doua sau trei in plus.

O introspectie pana in strafundurile nostalgiei si ale sentimentului de pierdere, care se pot cuibari nu doar in sufletul uman, ci si inauntrul oricarei vietati cu suflet.

„O carte minunata. O lume care ne ofera o perspectiva asupra mortii, a durerii, a artei si a dragostei.“ The Wall Street Journal