Publicarea unei carti despre fumat in plin discurs al sanatatii normativizate, in care Fumatul dauneaza grav sanatatii, Fumatul duce la impotenta, Fumatul provoaca cancer pulmonar, care este letal etc., merge din capul locului in contratimp cu „pulsul vremii”. Dupa ce a fost trimis in valuri, cerculete si spirale pe toate canalele lumii „civilizate”, fumul iese din ce in ce mai greu si mai rar in spatiul public, fiind impins incet, dar sigur catre periferii sau catre sfera din ce in ce mai restransa a privatului.

Timpul pentru literatura intoxicarii a trecut si el, desi cantitatea de cerneala consumata in jurul fumatului a ramas relativ constanta. Daca acum doua sute de ani incepeau poezia fumatului si apologia „combustibililor” (de la nicotina, la opiu), la inceputul secolului abia trecut pofta pentru fumat a fost cultivata in masa si, potrivit istoricilor tutunului, doar religia consuma mai multa hartie in diseminarea ei decat literatura construita in jurul fumatului si-a subspeciilor lui. Inca o suta de ani mai tarziu, sarpele isi inghite coada si toata literatura „oficiala” a fumatului fie se medicalizeaza, fie se transforma in propaganda anti & derivatele ei, ghidurile de self-help in lupta cu „flagelul”.

In contratimp, cu atat mai mult cu cat cele 28 de istorii personale al caror declansator a fost tema Primul meu fum, sunt revizitari, de la distante mai mici sau mai mari, ale unui moment (de cele mai multe ori) fondator al propriilor mitologii. Si cum, de cele mai multe ori primele fumuri ne ies prin nari sau pe gura (in cazuri mai serioase, unii spun ca le-ar fi iesit fum prin urechi) in timpul procesului de construire a ceea ce numim identitate - in adolescenta, cu toate variabilele ei -, povestile decupeaza cadre-cheie din laboratorale bografice ale autorilor.

Radacinile adanci ale fumului, in vremea pe cand era unul dintre mediatorii de baza dintre zei si pamanteni, s-au pastrat, in forme diferit camuflate, in primele impulsuri de-a testa ce se-ntampla daca scoti fum dintr-unul din „fructele oprite” ale meniului social, insinuandu-se apoi in ritualurile zilnice ale fumatorilor deja convertiti.