Adesea, cand privesc spre copilarie, cea mai puternica amintire legata de bunica materna este sa o vad citind Biblia. Rar isi ridica privirea spre nepoti sa observe cat au mai crescut. Prin clasa a cincea imi facusem obiceiul de a merge in vizita la bunica, urmarind sa citesc si eu Biblia, dar pentru un copil, acest lucru este un demers greu.

La maturitate, fiind crestin-ortodox practicant, am calatorit in Israel de cateva ori si, urmare lecturarii Bibliei, o serie de intrebari s-au nascut in mintea mea si au inceput sa ceara raspuns.

Lucrarea de fata este un modest eseu prin care am incercat sa raspund unor intrebari, ceea ce a dus la aparitia altora. Acesta este, insa, un lucru minunat, printre primele pe care le-am invatat cu ocazia studiului Bibliei, a culturii si civilizatiei ebraice.

In opinia mea, studiul iudaismului, a culturii si civilizatiei ebraice de la origini pana in prezent sunt o conditie pentru a intelege propria religie, o conditie pentru a intelege prin ce se aseamana si prin ce se deosebesc doua religii monoteiste, cea mozaica (iudaismul) si cea crestin-ortodoxa, care sunt principiile lor esentiale, care este legatura dintre Vechiul si Noul Testament.

In lucrarea de fata m-am oprit asupra celor mai importante sarbatori evreiesti.

Originea sarbatorilor evreiesti se afla in poruncile biblice, prescriptiile rabinice sau in istoria Israelului.          

Clasificarea sarbatorilor evreiesti este urmatoarea: sarbatori istorice (Purim, Hanuca, Pesah), agricole (Savuot, Tu Bisvat), religioase (Iom Kipur, Simhat Tora, Ros Hasana) si combinate (Sucot). Cea mai importanta sarbatoare este Sabatul.

Iudaismul este definit ca fiind credinta monoteista a evreilor si incepe odata cu Avraam, considerat de traditia evreiasca primul om care a ajuns prin propriile puteri la ideea de monoteism (Wigoder Geoffrey). Iudaismul este mai mult decat o religie, este un mod de viata (Alfred Kolatch).

Pe scurt, sarbatorile evreiesti, pot fi sintetizate in cateva cuvinte. Indiferent ca este vorba despre persi, egipteni, romani, babiloneeni, greci, britanici, asa cum spune Amos Oz in cartea sa „Dragi fanatici”: „Ticalosii au incercat sa ne omoare pe toti, dar nu au reusit si de aceea hai sa ne asezam acum la masa”.