Speranta, opera-marturie, cu elemente autobiografice, are la baza experientele traite de Malraux in timpul Razboiului Civil Spaniol, cand a fost comandant de escadrila, luptand de partea republicanilor. Aparut in 1937, cand conflictul nu era nici pe departe incheiat, romanul reflecta intru totul atrocitatile, haosul si disperarea ce insotesc orice revolutie, fara a neglija insa constiinta, sensul profund, miscarea subterana. ?i, tocmai pentru ca scriitorul nu ascunde nimic din ororile razboiului, titlul romanului capata o valoare cu totul aparte. Speranta reprezinta tocmai asteptarea, chemarea, dorinta aceasta de a gasi ceva care sa stearga trecutul, de a gasi o patrie, o justificare a sacrificiului si o comuniune in fata primejdiei, a luptei si a suferintei. De aceea, prin prisma universalitatii sentimentelor si valorilor omenesti abordate, romanul starneste si astazi emotia cititorilor de pretutindeni.

Desi Spania Sperantei a disparut, opera literara traieste, pentru ca ea nu este numai o carte a unei revolutii precise in spatiu si timp, ea este cartea revolutiilor in general, meditatia de anvergura a lui Malraux extinzandu-se asupra raporturilor dintre revolutie si istorie, revolutie si intelectualitate, politica si istorie, politica si morala, conducator si individ, putere si spirit umanist, viata si moarte, libertate si destin. Ion Mihaileanu