Tata Minca apare in 1931, in doua editii: una ilustrata, de lux, la editura „Mornay” si o alta, obisnuita, la editura „Rieder”, in colectia „Prozatori francezi contemporani”.

In limba romana, Tata Minca apare tradusa de autor, la editura „Eminescu”, tot in anul 1931 cu o banderola imprimata pe coperta si avand urmatorul text de recomandare pentru cititor:

„O fata de la camp iubeste cu patima, isi sacrifica iubirea, din avant generos si se alege cu un copil «din flori», care ii umple viata cu o lumina noua”.

Despre Tata Minca nu s-a scris prea mult la noi, in epoca. Ne oprim - nu intamplator - la un articol ce se voia polemic, semnat de Barbu Brezianu („Curentul”, 5 septembrie 1931) si care este intr-un fel ilustrativ de felul cum era privit Istrati in Romania dintre cele doua razboaie.

„Tata - este Panait Istrati. Din el - ca dintr-o mama rasnita - ies fel de fel de muieri: Kira Kiralina, Neransula, domnitele din Snagov, din Baragan, din bordel, mai stie el de unde. Si toate sunt mai mult (si poate rar, mai putin) tate umanitariste, care vorbesc pestrit frantuzeste.”

Referindu-se la eroina romanului, cronicarul „literar” adaoga:

„… aceasta Minca este deseori un semn de mirare. E generoasa si umanitarista de scoala inalta. (…) Dar mai amuzante sunt frazele sociale, pe care tata le emite din cand in cand. Din gura ei (…) vechiturile doctrinare capata farmecul noutatii si fac din Minca o premergatoare si o demna contimporana a lui Karl Marx.”

In finalul articolului, se concede ca „sunt prin carte randuri frumos scrise (descrierea revarsarii, a mizeriei, a belsugului, a unei nopti cu luna, a mainilor lui Minca), alaturi de un gust dubios. (…) Si prin toata cartea, sufletul unui fiu ratacit in iubirea si ura oamenilor.”

Fara comentar…

Dar, sa trecem mai departe.

„Tata Minca - scrie Frédéric Léfèvre, redactorul sef al lui „Les Nouvelles Littéraires” - este o carte mare, o tulburatoare poveste de dragoste, dureroasa si care se inrudeste cu Nerantula. Panait Istrati, bard al prieteniei, se revela in aceasta carte poet al dragostei subtile si profunde. (…) Plenitudinea acestei povestiri a marelui scriitor este fructul minunatei aliante a trei calitati fundamentale ale unui artist: omenie, candoare, poezie.

La ora, cand se vorbeste pretutindeni si, adesea, fara discernamant, despre populism si literatura proletara, este just sa salutam in Panait Istrati pe marele scriitor al poporului, care cu Tata Minca adaoga la creatiile sale de pana acum, o eroina nemuritoare, un percursor si un maestru.” ALEXANDRU TALEX