Theodoros, personajul central al romanului meu, a existat in realitate. Stim despre primii sai ani de viata din ,,Scrisoarea" memorialistului Ion Ghica adresata lui Vasile Alecsandri in 1883. 

Acolo, autorul face presupunerea, bazata pe o epistola catre regina Victoria pastrata in arhivele britanice, ca tanarul servitor disparut din Ghergani, de la curtea tatalui sau, ar fi devenit, dupa cateva decenii de aventuri nebuloase, Imparatul Tewodros II al Etiopiei. Aceasta supozitie nu are o baza istorica reala, dar deschide fascinanta perspectiva a unei istorii contra factuale, fictionale, mitice si arhetipale, tocmai potrivite sa faca substanta unui roman.

De la prima lectura a ,,Scrisorii“ lui Ion Ghica, acum patru decenii, am stiut ca voi scrie odata romanul lui Theodoros, unul pseudoistoric, de imaginatie, in care imposibilul devine posibil pe o alta creoda temporala, intr-o alta lume, ,,cu alte raiuri si alti zei“. Am fost silit insa sa aman, an de an, acest proiect de o viata, avand mereu alte carti, mai acute, de dus la capat. 

Tot Jurnalul meu e presarat, de treizeci de ani incoace, cu notatii despre Theodoros si cu sentimentul ca trebuie sa-mi fac curaj ca sa-l incep odata si-odata. Abia acum, intr-o epoca de depresie, confuzie, pandemii si razboaie, ca de sfarsit de lume, am gasit in fine cei doi ani in care, ca sa pot supravietui, am scris Theodoros, asa cum personajul meu si-a realizat in cele din urma (se non è vero, è ben trovato) visul de-a deveni imparat.

Pe langa numita scrisoare a memorialistului din secolul al XIX-lea, alte surse pentru configurarea romanului meu au fost Biblia, cartea sfanta etiopiana Kebra Nagast si un text istoric anonim despre viata imparatului Tewodros II, gasit pe Internet （la http://www.city-data.com/forum/africa/2308932-mad-dog-king-abyssinia-modern-founder.html). 

Toate aceste surse sunt prelucrate, reinterpretate si topite in substanta cartii. Desi m-am straduit ca fiecare amanunt al romanului meu sa fie bine documentat, incat cititorul poate afla din el care erau geografia si istoria, religia si cultura, moravurile locuitorilor, flora si fa-una, ce se bea si se manca etc. in fiecare dintre cele patru lumi intersectate ale cartii de fata (Valahia, Arhipelagul grec, Etiopia si Iudeea din vremea imparatului Solomon), Theodoros nu are pretentia de a fi mai mult decat o opera de fictiune.

„O scriitura unica la nivel mondial.“ - Die Zeit

„N-am scris niciodata literatura ca sa public carti, ci ca sa traiesc in ele. Fiecare carte a fost pentru mine o lume noua si speciala, o experienta noua ca o noua indragostire sau ca o noua calatorie (da, uneori si ca o noua boala).

Am trait, scriind Theodoros, povesti de dragoste, povesti eroice, povesti atroce, povesti reale si fantastice, voluptuoase si crude, petrecute in spatii geografice si epoci istorice diferite, pe care m-am amuzat sa le reconstitui cu acribie, dar si cu un zambet ironic. M-am afundat pe cararile ce se bifurca ale Bibliei, ale cartii sfinte etiopiene Kebra Nagast si ale Alixandriei noastre, gasind in toate o expresivitate uimitoare si fara sfarsit. In mijlocul pandemiei, al razboaielor, al depresiilor si deceptiilor zilei de azi, am avut nevoie sa traiesc o vreme in tacerea de capela zugravita cu sineala si chinovar a unei lumi care se-ntoarce mereu, ca floarea-soarelui, catre singurul lucru pe care-l pretuiesc cu adevarat, frumusetea.“ - MIRCEA CARTARESCU