In "Timpul regasit" se intalnesc, se regasesc, se impletesc intre ele precum intr-o tesatura stransa, toate personajele, toate senzatiile, toate impresiile, toate evidentele memoriei involuntare din volumele anterioare, dar pe un palier superior.

„Cel care si-a descoperit vocatia de scriitor dupa un indelungat si dureros periplu - naratorul din In cautarea timpului pierdut, a carui constiinta auctoriala se acutizeaza si se radicalizeaza in Timpul regasit - afla brusc ca opera pe care urmeaza sa o dea la lumina este purtata de un trup amenintat in fiecare clipa de nenumarate primejdii si a carui fragilitate pune totodata in pericol clipa de clipa opera. E o descoperire greu suportabila si care pune scrierea cartii Timpul regasit sub semnul unei mari urgente. Fraza gafaie, se precipita, rostogolindu-si asociatiile inepuizabile, luandu-se parca la intrecere nu numai cu Timpul, dar si cu moartea, prefigurata in toate acele masti grotesti si sinistre ale batranetii intalnite la acea matinée Guermantes pe urzeala careia este tesuta intreaga carte.”