Iar in Kiev era Maica Alipia, minunata, dumnezeiasca Stareta! Pe langa ea traia o mare de pisici si pisicute, si toate bolnave: oarbe, slabe, schioape - le aduna pe toate: care, cum, si apoi se ingrijea de ele, le dadea mancare, le lecuia. Din padure adesea iesea un elan, iar Maica si pe el il hranea. Si mai avea gaini. De fapt, adevarul este ca atunci cand iesea afara, sau mergea undeva, ca la un semnal nevazut, toate animalutele din imprejurimi dadeau fuga la ea. Era uimitor sa ezi asta. Mergea inconjurata de tot felul de animale, pe care le mangaia, le alina, le hranea. Stiu ca data a spus unui apropiat ca intelege ce spun aceste vietuitoare lasate de Dumnezeu sa ne faca viata mai frumoasa. Si personal, eu sunt cu totul convins ca asa era, pentru ca smerenia acestei nevoitoare si dragostea ei erau aproape fara hotare. Iubirea ei se revarsa atat asupra oamenilor, cat si asupra necuvantatoarelor. Ziceai ca in piept la ea bate nu una, ci toate inimile de mama de pe pamant.