Traducere si note de Mihnea Gafita

Visul numarul 9 are, ca toate romanele lui David Mitchell, o multitudine de fire narative. Ceea ce da coerenta intregului este odiseea urbana a unui tanar naiv, dar foarte inteligent si cu imaginatie debordanta, Eiji Miyake, devenit major la 20 de ani, dupa legea japoneza. Romanul preia titlul cantecului #9 Dream de John Lennon, compozitorul preferat al personajului central.

De pe insula Yakushima, Eiji pleaca la Tokyo pentru a-si cauta tatal necunoscut. Fanteziile lui structureaza naratiunea caleidoscopica. Firul principal se intersecteaza cu mai multe fire conexe — mama, internata din cauza alcoolismului intr-o clinica izolata, incearca sa-si recastige fiul, pe care l-a parasit; sora lui geamana, care s-a inecat in ocean, ii bantuie visele —, se intalneste cu fire intamplatoare — prietenia lui Eiji cu proprietarul unui magazin de inchiriat filme; relatia lui cu o pianista cu ceafa perfecta —, se ciocneste de altele pline de violenta atat in viata reala, cat si in irealitate — tanarul nimereste intr-un razboi nimicitor din lumea interlopa, dominata de Yakuza; isi asuma roluri de super-erou in jocuri electronice —, sau se muta pe fire paralele — Eiji citeste fabulele scrise de o batrana autoare surda pentru nepotul ei sau jurnalul prezumtivului sau bunic, fost luptator kamikaze in marina militara.