Dictionarul cuprinde o mare galerie de demoni din mitologiile universale, europene si neeuropene. Pe langa demoni si daimoni, au fost inclusi si zei, atunci cand functia lor punitiva sau patronala este aceeasi cu cea a demonilor din alte culturi. Aceasta ne arata ca, de fapt, granita dintre aceste categorii de reprezentari este schimbatoare. Mai mult, ceea ce in anumite culturi are caracteristicile unui demon, in altele s-a conturat in ipostaza unui zeu-patron. Din dorinta de a constitui un cat mai bun instrument de lucru, fiecare articol de dictionar cuprinde, pe langa descrierea fizica si a actiunilor spiritului, o traducere a numelui acestuia (in limita posibilului, deoarece, pentru multe dintre nume, practic intraductibile, este greu de gasit un echivalent multumitor), precum si variantele onomastice cunoscute, urmata de indicarea sistemului mitologic din care face parte.

Cartea include informatii detaliate despre demonologizarea unor oameni vii: Valve, Solomonari, Mara (personificarea cosmarului),Vrajitoare, Varcolaci, demonologizarea mortilor: Strigoi, Moroi, Stafii, diavol, duhuri ale aerului: Iele, Vile, Vantul, Solomonari, duhuri ale apei: Stima Apei, Vodianoi, Rusalki, duhuri ale recoltelor: Polevoi, Baba Grochowa,duhuri ale comorilor: Stima Comorilor, duhuri ale copacilor: Hamadryade, duhuri ale minelor: Valva Baii, duhuri ale muntilor: Valva , duhuri ale padurii: Muma-Padurii, Lesii, duhuri ale noptii: Omu’ Noptii, Nocinita, duhuri ale amiezii: Poludnita,duhuri ale destinului: Ursitoare, Piaza-Buna, Piaza-Rea, Ceasul-Bun, Ceasul-Rau, duhuri ale bolilor: Ciuma, Holera, Frigurile, duhuri-personificare a dorintei sexuale: Incubus, Succubus, Zburatorul, duhuri ale torsului: Martolea, Joimarita, Sf. Vineri, duhuri sperietoare: Baubau .

„Demonologia presupune (...) studiul fiintelor mitice, malefice sau benefice in raport cu omul, forte supranaturale care sunt fie anterioare zeitatilor, fie, dupa alte opinii, reminiscente ale acestora, fie actioneaza ca intermediari intre zei si oameni sau apar in postura de spirite patronale, genii tutelare, concentrari ale sacrului, ipostazieri ale acestuia, asa cum se prezinta lucrurile in mitologia populara. Demonii (gr. daimonion ‘forta divina, demon’; daimon ‘divinitate, spirit’; lat. daemon ‘spirit’) sunt spirite binevoitoare sau nefaste, asimilate mai tarziu duhurilor, de obicei rele, intrupari ale nenorocirilor, ale bolilor, ale fortelor malefice in general (cand, de cele mai multe ori, au fost asimilati de spiritele protectoare ale diferitelor regiuni).”

Antoaneta Olteanu

„De ce un dictionar demonic? Raspunsul ne este dat de directionarea materialului acumulat, mai mult sau mai putin intamplator. Materialele mitologice abunda de descrieri ale personajelor, fabuloase sau nu, ale unor basme, legende sau povestiri foarte cunoscute si foarte raspandite. Daca s-ar putea face o statistica, sunt convinsa ca, in gandirea mitologica universala, predominante sunt fortele raului, indiferent care este chipul lor sau forma de manifestare. Este firesc, deoarece ele personifica toate lucrurile de care se teme omul, personifica necunoscutul aflat atat in imediata noastra apropiere, cat si la distante mai mari. Dimensiunile universului inconjurator sunt mult prea mari pentru capacitatea de reprezentare a omului si, am putea spune, proportional cu aceste dimensiuni se materializeaza si necunoscutul malefic care il populeaza. Din alta perspectiva, pornind de la ideea crepusculului in care traim, poate ca nu mai este asa de greu de acceptat de ce vietuim intr-o lume puternic demonizata. Fie ca au cazut din cer sau au iesit de sub pamant, ne ciocnim de duhuri de tot felul chiar in spatiile protejate. Uneori pamantul, subpamantul, adesea si cerul sunt spatii prin excelenta ale demonilor, in care, alaturi de noi, printre noi, acestia isi duc viata paralela, interferand adesea cu cea a oamenilor.”

Antoaneta Olteanu