De la aparitia Anxietatii influentei in 1973 si pana astazi, notorietatea lui Harold Bloom - nascut in 1930 si autor a peste 20 de carti de critica, teorie si istorie literara - nu a incetat sa creasca, iar opera lui cea mai cunoscuta, mai studiata si mai controversata in acelasi timp, Canonul occidental, l-a impus definitiv ca un nume de referinta in lumea literelor contemporane. Anxietatea influentei ne arata insa ca, inainte de a-si elabora teza canonului, Harold Bloom a creat o teorie a influentei, o influenta care nu se stabileste intre persoanele autorilor, ci intre operele lor si intre interpretarile inevitabil inexacte, pe care si le fac unii altora in incercarea de a deschide un spatiu al propriei originalitati. Este vorba, asadar, de o veritabila teorie a intertextualitatii, care de la publicarea ei incoace a avut un enorm impact asupra deconstructiei si teoriei literare poststructuraliste, in ciuda faptului ca Bloom a avut grija sa nu se plaseze in nicio „tabara“ a criticii. De altfel, o noua prefata, scrisa de Bloom la mai bine de 20 de ani de la prima editie a cartii, analizeaza influenta pe care a avut-o aceasta carte in ultimele decade ale criticii literare, precum si cateva dintre sursele ei cele mai importante, marind astfel importanta pedagogica a acestei carti centrale pentru toti ceo care studiaza sau sunt interesati de literatura si de critica.