Cum ajungem sa gandim logic? Cum sa ne educam inteligenta si cum sa atingem succesul in activitatea practica folosindu-ne gandirea in mod eficient? Unul dintre cei mai de seama filosofi ai Americii, John Dewey (1859-1952), reprezentant al unui pragmatism numit „instrumentalism”, a luptat pentru libertatea civila si academica, fondand miscarea Scolii Progresiste si a promovat cu fermitate o abordare stiintifica a dezvoltarii intelectuale. Curiozitatea, jocul, adecvarea cunostintelor la lumea in care traim reprezinta metode care sustin demersul intelectual mult mai mult decat repetarea informatiilor din manual si acumularea excesiva de date.

Profesorul spune: <Nu va amintiti ce am invatat din manual saptamana trecuta?> in loc sa spuna: <Nu va amintiti un astfel de lucru pe care l-ati vazut sau auzit?> Drept rezultat, sunt construite in scoala sisteme de cunoastere detasate si independente care umbresc din inertie sistemele experientei obisnuite, in loc sa le largeasca si sa le rafineze. Elevii sunt invatati sa traiasca in doua lumi separate, lumea experientei extrascolare si lumea cartilor si a lectiilor. Pe urma, ne intrebam in mod stupid de ce oare ceea ce se studiaza la scoala conteaza atat de putin in afara.”

„In scoala, acumularea de informatii tinde intotdeauna sa se desparta de idealul intelepciunii sau al bunei judecati. Scopul pare sa fie adesea – mai ales la materii ca Geografia – sa faca din elev ceea ce s-a numit <o enciclopedie a informatiilor inutile>. <A acoperi materia> este prima necesitate; educatia mintii, a doua. Gandirea, fireste, nu poate merge in gol: sugestiile si rationamentele pot aparea numai intr-o minte care detine informatii de ordin practic.” (John Dewey)