In Filosofia meritului autorul foloseste metoda fenomenologica pentru a prezenta evolutia institutiilor socio-morale care reglementeaza meritele; autorul propune in acest scop concepte originale, cum sunt ideonomia (sistemul de idei care fundamenteaza teoretic un sistem de apreciere a meritului); socionomia (sistemul de reguli care legitimeaza social un merit specific unei comunitati) si politonomia (sistemul de norme prin care se institutionalizeaza juridic meritul politic).

Tratatul de Filosofie a meritului este structurat in trei parti corespunzator celor trei domenii existentiale in care se manifesta fiinta umana, spiritual, social, politic. Lucrarea prezinta in extenso criteriile, principiile si formele de manifestare a meritului, premisele constituirii sistemelor sociale de apreciere a meritului, natura bio-psihica si socio-morala a meritelor precum si caracterul normativ al meritelor politico-juridice. Prima parte abordeaza sfera meritele cu caracter antropologic, antroponomic si antropocratic. Partea a doua prezinta in extenso meritele cu caracter sociologic, socionomic si sociocratic si partea a treia analizeaza formele de manifestare a meritului din perspectiva politologiei, a politonomiei si a politocratiei. In fiecare capitol se regasesc argumente logice, etimologice si sociologice care justifica aprecierea unor atribute si calitati umane ca merite individuale. Fiecare din cele douazecisisapte de capitole explica un tip de merit din tripla perspectiva: ideala sociala si politica.