Traducere de Radu Gabriel Parvu

Publicata in 1792, Religia in limitele ratiunii pure, lucrare de mare insemnatate in istoria gandirii religioase occidentale, reprezinta o incercare de a demonstra ca morala poate exista foarte bine fara ideea unei fiinte supreme si ca nu depinde de religie, ci isi este suficienta siesi, gratie ratiunii practice pure. Abordand toate temele aferente unei filozofii a religiei de inalta tinuta, Kant ii vorbeste cititorului despre credinta si Dumnezeu, despre etica si ideea binelui suprem, despre cult si Biblie, in cadrul unui discurs de o ireprosabila rigoare.

„Morala, in masura in care este intemeiata pe conceptul de om ca fiinta libera, nu are nevoie nici de ideea unei alte fiinte superioare ei spre a-si cunoaste datoria, si nici de un alt resort decat legea insasi, spre a respecta datoria. Cel putin este vina omului daca in el exista o asemenea nevoie, care in acest caz nici nu poate fi inlaturata de altceva, intrucat ceea ce nu izvoraste din el insusi si din libertatea lui nu compenseaza lipsa propriei moralitati.“ — IMMANUEL KANT